p ă s t r e z o liniște/o amintire u n    g l a s Reclame

d u r e a z ă    t o a t ă    v i a ț a așa am aflat uitându-mă la el nici nu știe nici nu îl doare doar zâmbește e bun și fericit d u r e a z ă    t o a t ă    v i a … Mai mult

    mi-am chinuit sufletul să vorbească  un gest de nerăbdare  o lacrimă la colțul genelor 

s e n s u l     t ă u  albastru / nestatornic mă îmbată dimineața  o    s ă   m ă    l e g    d e    t i n e locul cui îl lași ?  unde ești ?

era primăvară ( așa-mi aduc aminte ) un an nou și rece nici iarba nu mai creștea de dor am păstrat-o i-am păstrat și linistea și lacrimile și durerea o urăsc și acum, dar îmi și place cum mama îl place pe tata cum Adrian mă iubește o iubire neajutată

Mă tem .. Mă tem că nu o să înțelegi niciodată lacrimile din ochii mei. Au fost pentru tine, pentru trecutul și prezentul tău. Pentru lacrimile provocate de alții și lacrimile pentru noi. Tu, sufletul și mâinile tale. Le-am iubit mereu. Cu fiecare zi trecută pe lângă noi în casa ta, construită pentru noi, devenită … Mai mult

         există între ele    o   l e g ă t u r ă    de inimă și suflet  trupul aleargă / mâinile îl opresc  natura dezvăluie / adâncul vorbește

să nu uiți

    –  o        u  l  t  i  m  ă        s  t  r  i  g  a  r  e  – din ziua în care ne-am cunoscut rămânem unul cu celălalt într-o dragoste mare